Voi demonstra ca nu exagerez cu nimic. Anuntat cu mare tam-tam, noul Cod al Muncii ascunde în el o monstruozitate - fondul social de garantare a salariilor. Acum cateva luni presa a publicat textul initial al Codului Muncii, în care acest fond urma sa fie de doua ori mai mare decat fondul de salarii. Cu alte cuvinte, angajatorii erau fortati prin lege sa blocheze sume imense din fondurile proprii.
Evident, guvernul ar fi rulat acesti bani de care angajatorul nu se putea atinge. Scandalul dezlantuit în presa l-a facut atunci pe ministrul Muncii, Marian Sarbu, sa dea înapoi, chiar sa-si ceara scuze, asigurandu-ne ca era vorba doar de un text de lucru. Iata însa ca, dupa bunul sau obicei, guvernul revine exact cu masurile care au starnit cele mai vii reactii . Tot ce au obtinut angajatorii a fost ca fondul de garantare a salariilor sa fie reglementat printr-o lege ulterioara.
Ministrul Marian Sarbu spune chiar ca o astfel de lege nici nu ar putea aparea mai devreme de doi ani. Judecand însa dupa experienta de pana acum, ne putem astepta ca legea cu pricina sa fie adoptata prin ordonanta, deci mult mai devreme. În ceea ce priveste nelamuririle prietenului meu, om de afaceri, privind rostul unui fond de garantare cand exista fondul de somaj, nu am obtinut nici o lamurire de la ministrul Muncii. Domnul Sarbu este cat se poate de vag: fondul exista "peste tot în lume", dar nu putem sti nici ce procent din salariu va fi garantat si nici pe ce perioada. Avem deci motive sa credem ca prevederile vor fi cat se poate de severe pentru întreprinzatori, o categorie pe care actualii guvernanti nu o agreeaza. Nu o data în discutii particulare demnitarii PSD te întreaba "Dar de ce va preocupa atat de mult soarta patronilor?", întrebare ce tradeaza persistenta mentalitatii luptei de clasa si ostilitatii fata de capitalisti, indiferent de discursul oficial rostit la Wa
