D-l Nastase a reusit, se pare ca, totusi, intr-o masura care nu-l satisface, sa devina o figura atat de dominanta in calitatea sa de sef al Executivului, incat unul din fidelii sai, asociat in multe comentarii cu ideea de "placa turnanta", il sfatuia recent, cu un desavarsit umor involuntar, sa ramana tot premier in ipoteza castigarii de catre PSD a eventualelor alegeri anticipate. D-l Serban Mihailescu, pentru ca dansul este autorul acestui sfat avizat, a gandit doar logic: ce sens ar fi avut ca, dupa ce-si va fi intarit atat de robust pozitia de premier, d-l Nastase sa lase locul altuia, riscand sa-si depuna candidatura si chiar sa castige cursa pentru Cotroceni?

Cabinetul e angajat intr-un mars impetuos care, privit din exterior, sugereaza un decalaj de ritm, in special in relatia cu legislativul. Parlamentul este supus unui adevarat bombardament cu ordonante de urgenta si, nu demult, d-l Vacaroiu a raspuns ca trezit din somn solicitarii imperative adresate de guvern celor doua Camere, printr-o scrisoare oficiala, in sensul ca legislativul trebuie sa voteze mai repede si mai mult. Nu e nimic nefiresc in faptul ca d-l Nastase isi impune foarte energic vointa intr-un parlament controlat fara probleme de partidul pe care il conduce. Ar fi de meditat, in context, doar asupra manierei usor militaroase in care guvernul controleaza, in fapt, majoritatea parlamentara pe care o reduce la mecanica placida a unei masini de vot manevrata de la un singur pupitru. Se strang indicii ca invocatele dezbateri de idei din PSD se rezuma la lungi monologuri insusite spontan la intreaga scara a partidului.

Oricat de indreptatite sau macar invitand la reflectie ar fi amendamentele avansate in comisii sau in plen, unele dintre acestea fiind semnate chiar de parlamentari ai PSD - proiectele guvernului sunt votate in viteza in forma propusa de guvern. Nu ma voi opri