- Social - nr. 113 / 12 Iunie, 2002 Aparent un baiat comun, saten cu ochi albastri, Jason Priestley nu pare, "in civil", supervedeta cunoscuta tinerilor din toata lumea. Poate doar adolescentele de pana in 17 ani ar fi facut un drum, de oriunde din Romania, pana la Cluj, ca sa-l vada in carne si oase pe actorul si producatorul unui serial american comercial. Insa Festivalul a fost atat de profesionist, incat insusi "starul" s-a simtit o mica particica din el, si nu "centrul". Imbracat simplu, in jeansi si tricou, mestecand chewing gum, a aparut nonsalant, aducand un film in premiera, atat de recent, incat n-a avut timp sa fie titrat in romaneste. Bodyguarzii au incercat fara succes sa-l "incadreze", fiindca, imediat dupa iesirea din cinematograf s-a desprins de ei in superbul pub in underground "Rolland Garos", unde s-a tinut petrecerea traditionala acestor ocazii (si unde ai impresia ca Somesul curge sub pamant...), alaturandu-se ziaristilor si tuturor celor care doreau sa discute cu el, pur si simplu, acordand autografe, fara blazarea specifica actorilor romani in aceasta privinta. Ramanand acolo pana dimineata, nu i-a ramas prea mult timp de somn, pentru ca vineri, la 12, era fixata conferinta de presa, in "Diesel". Timp de o ora a raspuns celor mai normale si ciudate intrebari. Am retinut: "Nu ma mira ca in Romania, ca si peste tot, lumea ma identifica cu Brandon, si nu cu Jason. Sunt canadian, nu american, toata lumea iubeste canadienii! Sotia prietenului meu cel mai bun este romanca, de aceea am fost foarte curios sa vin aici, desi cand am vorbit la telefon cu Jennie Garth (Kelly) despre asta, nu mi-a raspuns nicicum... Toata lumea accepta roluri proaste pentru bani, asa ca as accepta mai degraba un rol voluntar intr-un film bun romanesc. Imi place mancarea de aici, nu-mi place palinca si nu ma pot lipsi de Coca-Cola. Hollywood-ul este un loc foarte ciudat