Venit la Cluj pentru o promoţie culturală în legătură cu Editura Dacia, scriitorul Gil Jouanard, el însuşi director al unei instituţii legate de promoţia şi difuzarea cărţii la Montpellier, a fost invitat de gazde să facă o excursie de cîteva zile în Maramureş. Acesta este punctul de plecare al unei iubiri la prima vedere şi al volumaşului de vreo sută cincizeci de pagini care o argumentează, cu mai multe fotografii, foarte reuşite, şi pe care autorul îl publică într-o colecţie destinată unor mărturii mai mult sau mai puţin documentare despre locuri puţin cunoscute din lume: Maramureş, terra incognita, în colecţia "Terre d'encre" a micii edituri Editions du laquet din Martel, "rue Droite, près l'église"1, undeva în sudul Franţei. Puse de regulă sub însemnul unei embleme definitorii şi firesc reducţioniste, aceste volume sînt destinate fără îndoială să trezească interesul cititorului pentru zone mai puţin bătute de piciorul turiştilor, dar totuşi nu atît de excentrice pentru a-l împiedica să treacă la acţiune: de la Biarritz la Lisabona şi din Maroc în Canada, după cum aflu din lista titlurilor deja apărute, aceste promenade au desigur scopul de a-l scoate pe călătorul de azi din stereotipele turistice şi chiar culturale care nu-l mai satisfac: acţiunea este cum nu se poate mai utilă.

Cartea lui Gil Jouanard - autor cu vreo douăzeci de titluri la activ - este probabil plăcută şi interesantă pentru lectorul francez căruia i se adresează, dar nu este uşor de parcurs pentru un cititor român care trebuie să-şi reprime întîi surpriza şi poate chiar iritarea în faţa unor mici naivităţi şi lacune de informaţie care par să susţină vechea idee după care amorul, mai ales cel la prima vedere, e orb; e foarte probabil că aceste lacune, stridente pentru noi, se datorează înainte de orice carenţelor profesionale ale călăuzelor sau oficialilor care l-au informat, dar şi