Zona Zoster
Infectat cu urgenţa de a răcni
patruzeci şi nouă de zvîcnete numărate între
respiraţia oprită şi lacrima
ros
to
go
lită
intoxicat cu mila de tine însuţi
o pată pe zid cînt Danemarca
miroase a zăpadă tristă şi te priveşte
trebuie că există o Zonă Zoster a sufletului
ce emite durerea intensă de piele arsă
pe cînd a fi
seamănă cu a simţi
că te deteşti (şi) postum...
Tango în gînd
Ia-mă de mînă
ascunde-mă-n răsuflerea ta
uită-mă
printre lucrurile pe care le amîi şi durează
în tine levitînd ca o somolenţă erotică
vom vorbi cîndva
de la piele la piele
printre cuvinte
uită-mă
în timpul cît ne-a rămas
nu prea mult
cine ştie?
e chiar mai bine
să nu evocăm speranţa care este o falsă apropiere
suspendaţi în tăcerea arborescentă
ne golim unul în celălalt
de o milă lichidă ce nici nu vindecă
nici răneşte.
Înfloreşte în tine misterul ca un pîlc de răchiţi
la marginea unui fluviu interior ce-ţi răsfaţă chipul
chiar dacă ar vrea, ochii tăi nu mă mai pot zări
pe partea nevăzută a lunii.
Uită-mă
spre a mă regăsi - poate - într-un pliu al memoriei
din vremea cînd nopţile aduceau
dinaintea noastră
prietenoase incertitudini
de timp guraliv
peste care însă plana spaima frîntă
între noi
ca o pîine
nici dăruită şi nici primită.
Ne uram reciproc cu iubirea, formă abrazivă
a imposibilităţii de a fi unul celălalt
cu singurătate
cu tot
aşteptînd nimic
iar timpul cu nervuri vinete
fremăta la fereastră într-un rămuriş invizibil.
Ne îmbrăţişam spa
