Încredinţez tiparului două scrisori primite din partea marelui prozator român dispărut cu gândul de a adăuga, cât de cât, o nuanţă portretului său pe care destui confraţi, recent, ori mai demult, i-l făcură. Este la mijloc şi un interes de epocă...
Ambele scrisori sunt prilejuite de un articol, Opera magna, destinat prozei sale şi tipărit în România literară, în 1996. Trebuie să precizez că articolul meu apărea într-un moment în care majoritatea confraţilor îl denigrau pentru colaborarea din trecut.
La aceasta se adaugă un pamflet, primul meu pamflet, L'incroyable, publicat de Paul Georgescu în Gazeta literară prin 1959, nu-mi mai aduc aminte exact data. Sigur e că pamfletul făcuse vâlvă, mai ales că autorul era complet necunoscut. Petru Dumitriu, care între timp devenise director la ESPLA, aflase, şi, având un contract de traducere cu editura, eroul pamfletului meu mi-l rupsese în patru bucăţi. Deţin amănuntul de la Ioana Lungescu, (locuind încă în blocul scriitorilor), secretara directorului care în acel moment o înlocuia pe cealaltă secretară de care P.D. pomeneşte în scrisoare, Mioara...
Dumnezeu să-l ierte, nu era singurul abuz al defunctului. Dar, scrisoarea spală, magnanim, orice urmă de... las cititorului loc liber să pună el cuvântul. Până şi aceste două scrisori strict ocazionale, însă, pe care Soarta mi le hărăzi tocmai mie, poartă marca acelei nobleţi, pe care franţuzul o numeşte La patte du lion.
Nu ne-am cunoscut, pro-priu-zis, niciodată. Legătura avea să ne-o facă, fără voia noastră, regretata Andriana Fianu de la România literară, - cea mai bună prietenă din ţară a lui Petru Dumitriu, - după ce apăruse în revistă articolul amintit.
Prima scrisoare a fost trimisă din Metz la 2 iulie 1996:
Dragă Constantin Ţoiu, ţi-am citit cu mult interes şi cu plăcere remarcabilul articol intitulat "Opera magna". Îţi mul
