Mă aşteptam ca după "schimbarea schimbării" şi dl Ion Iliescu şi dl Năstase să capete o atitudine mai blajină faţă de presă. Măcar pentru a nu repeta greşeala fostului preşedinte Constantinescu şi a cîtorva lideri ţărănişti care s-au răţoit la ziarişti că nu prezintă realitatea luminoasă a regimului şi nu înţeleg spiritul său reformator. (Îmi amintesc şi acum cu un rest de uimire că în timp ce dl Constantinescu se declara dezamăgit de presa din ţară, dl Ciorbea făcut premier peste noapte la Cotroceni şi debarcat tot de la Cotroceni, într-o seară, dădea un interviu în presa franceză atacînd regimul mai violent decît şi-ar fi permis-o PDSR-ul).

Televiziunile mai importante s-au aşezat la remorca puterii, cu o duioşie direct proporţională cu datoriile la buget ale unora dintre ele şi cu anxietatea din faimoasa întrebare "Ce se aşteaptă?" de la televiziunea publică.

Am aflat că de acest spirit mai curînd slugos decît curtenitor suferă şi posturi de televiziune care se prind numai în anumite cartiere ale Bucureştiului.

Nărăvaşă a rămas doar o parte a presei scrise: anumite ziare care nu se lasă controlate, vorba dlui Mircea Paşcu. Încît cine citeşte şi ziarele poate avea impresia că trăieşte simultan în două realităţi paralele. Una rozalie pe care i-o oferă pe întrecute televiziunile şi alta mai degrabă scandaloasă despre care citeşte în cîteva publicaţii cotidiane.

Ceva mai complicată e rezultanta aşa-numitei imagini a României în presa străină. Din 2001 încoace şi preşedinţia şi guvernul au avut tot timpul din lume pentru a se convinge că despre România s-a scris şi de rău şi de bine, în orice caz pe un ton mai curînd favorabil. Nu cred că presa străină l-a învăţat pe dl Paşcu să-i sfătuiască pe ziarişti să aibă mai multă grijă de sănătatea lor şi să ticluiască un proiect de lege a dreptului la replică. Presa străină a consemnat năstruş