- Social - nr. 114 / 13 Iunie, 2002 In fiecare an, de Ziua Nationala a Eroilor urcam pe scarile de piatra ale timpului spre Monumentul Vesnicei Memorii si Recunostinte. Inainte de toate, suntem nascuti pentru o patrie. Idealul este Tara. Podoaba unei tari este poporul ei. Iar poporul este constituit din fiii ei. Patria si natiunea, pretutindeni in aceasta lume, constituie doua notiuni contopindu-se. Existenta uneia fara cealalta - spunea Nicolae Iorga - ar constitui "un cuvant desart". Cine cunoaste bine acest lucru va considera, intotdeauna, ca munca, lupta, rabdarea, puterea, mintea treaza, alaturi de patriotism, sunt izvorul valorilor materiale si spirituale ale unui neam. Cred, fara ezitare, ca tocmai cu acest gand, sa apere aceste valori, plecau la lupta, sa moara, sub drapel, ostenii tarii. Pentru ca, pentru tara, asezata alaturi de mama si de tata, au murit strabunii inaintemergatori. Pentru apararea radacinilor noastre stravechi au luptat ei la Podul Inalt, la Codrii Cosminului, la Rovine, la Selimbar si Guruslau, la Grivita, Plevna si Smardan, la Marasti, Marasesti si Oituz, la Oarba de Mures si Carei. De sabie au murit, pentru credinta strabuna, Brancoveanu si fiii lui, de glont au fost rapusi ostenii la trecerea Muresului si in salturile spre cota 495. Au murit, dar nu au plecat capul. Pentru ca stiau ca impilarea este sinonimul ticalosiei. Ei luptau pentru neatinsa radacina a neamului. Stiau din familie, din scoala si din cele invatate, ca de acolo pleaca totul, inclusiv dragostea de glie. "Fiti ca soimii si va paziti cuibul vostru!" - isi indemna fiii Neagoe Basarab in "Invataturile…" lui. Si mai stiau ca ridicarea natiei inseamna si inaltare personala. Cu "acea iubire si melancolie", adunate in iubirea de patrie, cu dorinta lor de a fi folositori tarii, cu gandul sacrificiului insotiti, cu truda vietii lor au inaltat si au aparat Romania, gravandu-