- Cultural - nr. 115 / 14 Iunie, 2002 La 10 decembrie 1956, cu cateva zile inainte de a muri, in spital, Poetul ii dictase prietenului sau, Aurel Covaci, urmatoarele versuri cu mesaj vadit de premonitie: "Pasarea cu clont de rubin/S-a razbunat, iat-o, s-a razbunat./Nu mai pot s-o mangai./M-a strivit/Pasarea cu clont de rubin./Iar maine/Puii pasarii cu clont de rubin/Ciugulind prin tarana/Vor gasi poate/Urmele poetului Nicolae Labis/Care va ramane o amintire frumoasa …" La 22 decembrie 1956, viata i se stinsese, la numai 21 de ani (n. 2.12.1935, la Poiana Marului-Malini, judetul Suceava), omul trecand in amintire, iar opera in eternitate, caci la aceasta varsta Labis "era un poet si nu doar o posibila promisiune" (Gh. Tomozei), cum fusesera alti doi lirici romani pieriti de timpuriu - Vasile Carlova si D. Iacobescu. In anul mortii, consecinta a unui grav accident de tramvai din noaptea de 9/10 decembrie, Poetului ii aparusera doua carti: Puiul de cerb, destinata copiilor, si Primele iubiri. Postum, prietenii i-au adunat poemele, tiparindu-le in plachete purtand titlurile: Lupta cu inertia (1958), Primele iubiri (editia a II-a, 1962), Moartea caprioarei (1964), Albatrosul ucis (1966), Sunt spiritul adancurilor (1971), Varsta de bronz (1971), Poezii (1984) s.a. Pana la moarte si pana la aparitia cartilor sale, N.L., fiul invatatorilor Profira si Eugen, a invatat in satul natal, la liceul din Falticeni si la Scoala de literatura "Mihai Eminescu" din Bucuresti, unde a devenit cursant in toamna anului 1952, dupa castigarea unui concurs - faza nationala - de literatura, in 1951, cu o lucrare scrisa in versuri! ("E unul, nu i-am retinut numele, care si-a scris subiectul - vreo zece file - in versuri", isi aminteste Tomozei informatia de atunci a unui profesor, in Urmele poetului Labis, 1985). La aceasta scoala i-a avut colegi, printre altii, pe Gh. Tomozei, Elena Dragos,