- Cultural - nr. 115 / 14 Iunie, 2002 1. Este in limba romana adjectivul maiestuos, care se rosteste in patru silabe: ma-ies-tu-os. Sen surile notate in dictionar sunt doua. Primul: Care impune prin prestanta, prin demnitate deosebita sau prin caracterul solemn, ceremonios. Ca adverb, ironic: cu gravitate, cu importanta. Un al doilea sens: Care impune prin maretia infatisarii, prin grandoarea proportiilor, impunator. Adverbial: cu maretie, in mod grandios. Adjectivul maiestuos are si variante: maiestos si majestos; poate fi redat prin multe sinonime: grandios, impozant, impunator, maret, monumental, splendid, superb, (rar) trufas; grandios, maret, august, magnific etc. Neologismul este adoptat din limbile italiana si franceza, dar etimonul este latinescul maiestas-maiestatis: maretie, demnitate, autoritate. Substantivul maiestate (varianta majestate), plural maiestati, are intelesul: caracter ori aspect impunator, grandios sau solemn care trezeste admiratie, respect; maretie, prestanta. Are si sensurile: suveran, monarh; Maiestate (cu majuscula) este termen de reverenta folosit pentru a vorbi cu (sau despre) un monarh. Termenul de reverenta are imbinarile: Maiestatea sa (ta, voastra); Maiestatii sale (tale, voastre), abreviere M.S.; Maiestatile lor, Maiestatilor lor. Cuvantul maiestate figureaza si in compusul lezmaiestate (varianta lezmajestate), in sintagma crima de lezmaiestate: ofensa adusa de cineva unui suveran si care este considerata de lege drept crima. Romania, fara monarhie in prezent, fiind republica, nu are prevazuta aceasta crima, totusi, in presa, este folosita, oarecum ironic, sintagma lezmaiestate pentru criticile aduse la adresa puterii. 2. Am notat folosirea secventei "sa-si deserteze". Verbul a deserta are flexiunea literara: eu desert (nu desertez), tu deserti (nu desertezi), el desarta (nu deserteaza), sa desarte (nu sa deserteze)