- Cultural - nr. 116 / 15 Iunie, 2002 Daca Eminescu ar fi fost doar un simplu poet, atunci, cu siguranta, putina lume si-ar fi amintit de ziua cand a aparut pe cer o stea cum nu mai e alta. Si daca... poezie nu e, atunci, nimic nu e; cand vorbim de poezie, ne gandim la Eminescu; iar daca Eminescu nu e, nimic nu e - poate, doar melancolie. Acum, dupa mai bine de 152 de ani de la nasterea lui, despre Eminescu sunt pareri multe si diverse, insa parerile negative nu ma impiedica sa-l iubesc asa cum iubeste un zid o fereastra, dupa vorbele lui Nicolae Dabija; sa ii apreciez opera si sa il consider carmuitorul vesnic al culturii romanesti, cel care e vesnic tanar si ferice, fara de care nu ar exista varful piramidei poeziei romanesti si, poate, chiar universale. De ce se teme cel mai mult un poet? De interdictia de a publica poeme ce nu convin regimului? De moarte fizica, pentru ca spirituala nu exista? Eu cred ca poetul se teme cel mai mult de "magni nominis umbra". Dar Eminescu nu se teme de nimic, pentru ca nu are egal si nu s-a gasit un grad de comparatie atat de potrivit pentru el si pentru arta pe care a creat-o. S-a incercat sa i se creeze concurenta, fiind atacat in presa de poeti ca Macedonski si multi altii. Dar Eminescu nu a acordat importanta epigramelor rautacioase si articolelor potrivnice, ironizand superficialitatea autorilor: "E usor a scrie versuri/ Cand nimic nu ai a spune/ Insirand cuvinte goale/ Ce din coada au sa sune"... Oricat s-ar scrie si s-ar spune despre Eminescu, tot nu ar fi destul. Sau, mai bine zis, nu ar fi totul. Pentru Eminescu mai este loc in carti, in manualele scolare. Tiparele nu s-au plictisit sa publice despre Eminescu, ci chiar s-au indragostit de el. Lectorii, in loc sa se sature de Eminescu, atunci cand citesc un manuscris, descopera sensuri noi ale operei. O timpurie dovada de geniu a dat Eminescu chiar in orasul meu, Tar