- Cultural - nr. 116 / 15 Iunie, 2002 Joi, in Sala Mare a Palatului Culturii, concertul simfonic al Filarmonicii mi-a certificat, inca o data, ca prea multa modestie strica. Solista partiturii pentru pian si orchestra nr.1 de Mendelssohn-Bartholdy, Codruta Horga-Condrut, este, fara indoiala, si in acest moment, o solista destinata anvergurii internationale. Caci, in rotundul ei de artist, nu se margineste a fi doar o... interpreta cu tehnica perfecta, brianta, perlata - rod al studiului sisific (componenta obligatorie a activitatii concertistice), impunand insertii personale in spatiul sonor, ci o muziciana completa, a carei sensibilitate de "mimosa pudica" se muleaza perfect pe "detasarea" conferita de un intelectualism de cea mai buna calitate, profund, eliminand... "lestul". Codruta cuprinde tot, luciditatea tine in frau emotia, "reportericeste", nu supraliciteaza nicaieri, respectand epoca, autorul, nu-si pierde "cojoacele" pe drum nici atunci cand auditoriul e pe punctul de a exploda. O personalitate complexa, incantatoare, formata la scoala unor mari pianisti ai lumii - Dan Grigore, la Bucuresti, si Rudolf Kerer, la Weimar - pe fondul nativ binecuvantat de Dumnezeu. Ea e prea buna ca sa-i incante doar pe targumureseni, desi publicul o iubeste (a fost bisata si a cantat "Prima durere" a lui Robert Schumann), nu e tarziu nici acum sa reia firul unei cariere internationale, careia, cum spuneam, i-a fost destinata. Concertul dirijat de romanul - stabilit in Suedia - Mircea Gropsianu, un muzician interesant, care, la randul lui, stie "tot ce misca" in partitura si in orchestra, a inclus, in deschidere (probabil, mai mult pentru ca publicul sa-si faca o idee despre muzica suedeza) o suita orchestrala - "Fiul risipitor" - apartinand compozitorului Hugo Alfven, inspirata din folclor, bine exploatata in orchestra, colorata, chiar stralucitoare pe alocuri, foarte bine