- Cultural - nr. 116 / 15 Iunie, 2002 Ioan Olteanu a fost, fara indoiala, una din cele mai complexe personalitati ludusene. Cei care l-au cunoscut ii stiu mintea ascutita, arta oratorica, extraordinara capacitate de munca, modul direct si neconventional in care ii trata pe cei din jur, dar mai ales dorinta de a crea frumosul si felul in care se astepta sa fie rasplatit pentru aceasta ("plata in Ceruri", obisnuia sa spuna prietenilor). Profesorul Olteanu a cizelat generatii de elevi. Unii i-am devenit chiar discipoli, incercand sa ducem mai departe, in sufletele celor tineri, tot ceea ce ne-a invatat. Tin minte ca, nu o data, deveneam spectator la orele de istorie, uitand pur si simplu sa mai iau notite. Pentru ca avea talentul de a face istoria vie. O piesa de teatru cu mii de personaje, jucate insa de un singur actor. In afara clasei insa, la biroul de lucru, avea luciditatea si spiritul de ordine in idei al unui om de stiinta. Lucrarea sa de doctorat, "Revolutia de la 1848 in Campia Transilvaniei" vine sa confirme acest lucru. Rod al unei munci de ani si ani, ea aduce completari si chiar lamuriri mai clare la lucrari semnate de specialisti celebri in domeniu. Din pacate, nu a vazut inca lumina tiparului, desi era una din dorintele exprimate si urmarite spre finalul vietii. Poetul Ioan Olteanu a avut un debut tarziu, lucru care spune multe despre migala cu care si-a facut versul. Imi marturisea odinioara ca scrie ascultand Beethoven. Poate de acolo si vitalitatea sa. Nu stiu daca am mai vazut pe cineva mai fericit ca in zilele in care editura i-a trimis volumul de versuri tiparit. Avea atunci exuberanta adolescentului aflat la prima iubire. O parte din versuri le aveti acum in fata, altele stau inca in sertar, asteptand sa iasa la lumina. In mod sigur, cele mai multe ar fi de spus despre Ioan Olteanu - Omul, cel care s-a ridicat peste toata mizeria vietii de