Carte ce pune o problema istorica, literara, dar si morala
Mircea Iorgulescu: Edgar Reichman, Alain Paruit, bine ati venit la aceasta discutie despre cartea Alexandrei Laignel-Lavastine, carte care se numeste Cioran, Eliade, Ionescu: uitarea fascismului, care a aparut aici, la Paris, in urma cu aproximativ o luna, carte care in mod normal, data fiind celebritatea personajelor de care se ocupa autoarea, a starnit numeroase reactii, in buna parte pozitive, nu fara rezerve. Aceste rezerve sunt oarecum facute dupa intuitie, pentru ca acest studiu se ocupa foarte mult de perioada romaneasca a celor trei. Textele in limba romana sunt inaccesibile cronicarilor si recenzentilor francezi, deci ei au fost nevoiti sa o ia pe incredere pe autoare.
Autoarea este o prezenta remarcabila si cunoscuta. In anii 80 a fost o jurnalista devotata cauzei Estului. A scris mult si despre Romania lui Ceausescu, cu atitudini extrem de importante pentru Romania in acele momente. Volumul despre Cioran, Eliade si Ionescu este intitulat Uitarea fascismului si pune o problema deopotriva istorica, literara, dar si de ordin moral. Pe scurt, teza cartii este urmatoarea: Cioran si Eliade, care au avut - se stia, se stie - atitudini prolegionare in variate masuri si nu pe toata perioada biografiei lor romanesti, si-ar fi ascuns acest trecut in Occident. Mai mult decat atat, ei l-ar fi ascuns ramanand in continuare fideli acelor credinte sau adeziuni de tinerete si toata opera lor nu constituie decat o camuflare a acestora. In ceea ce il priveste pe Eugen Ionescu, acestuia i se gaseste vina esentiala de a nu-i fi denuntat pe cei doi, ba mai mult, s-a si reimprietenit cu ei la Paris, ipoteza autoarei - care nu este doar o ipoteza, este o certitudine! - fiind ca Ionescu s-a imprietenit, s-a apropiat de ei si a tacut in legatura cu trecutul lui Cioran si al lui Eliade, pentru ca el