Deocamdata nimeni nu vorbeste de o inghetare de mai lunga durata a procesului, dar realitatea este ca discutiile din interiorul Uniunii legate de contributiile individuale ale tarilor membre, ca si de subventiile oferite din bugetul comunitar, mai ales pentru agricultura, au devenit mult mai aprinse si risca sa influenteze nu numai calendarul extinderii, ci si substanta procesului de negociere cu tarile aspirante.
Factorul decisiv al acestei schimbari de atitudine este in principal valul de dreapta care strabate continentul si care, intre altele, a determinat in tarile membre o privire mult mai critica asupra a ceea ce se intampla si se hotaraste la Bruxelles. Pe masura ce se apropie momentul in care se trece de la o viziune generoasa privind viitorul Europei, cu care toata lumea este in principiu de acord, la chestiuni cat se poate de concrete cu efecte directe asupra electoratului din tarile membre, politicienii occidentali incep sa-si piarda aplombul. Mai ales ca, dincolo de procesul de extindere propriu-zis, temele in discutie scot la suprafata nemultumiri mai vechi acumulate in timp, legate chiar de mecanismele actuale din UE. Cele patru tari care au contributii net pozitive la bugetul comunitar, cele care ofera mai mult decat primesc, Germania, Marea Britanie, Olanda si Suedia, pun in discutie tot mai serios intregul model de gestiune a Programului Agricol Comunitar, prin care se acorda subventii directe agricultorilor din tarile membre. Aceste subventii reprezinta in momentul de fata circa 80 de procente din bugetul pentru agricultura care, la randul sau, inseamna jumatate din intreg bugetul anual al Uniunii. Un efort financiar care nu poate decat sa creasca semnificativ dupa ce tari cu populatii agricole importante, precum Polonia si ulterior Romania, se vor integra in structurile europene.
In aceste conditii, oficialii de la Bruxelles se ga
