Alexandra LAIGNEL-LAVASTINE

Cioran, Eliade, Ionesco. L’oubli du fascisme

PUF, Paris, 2002, 553 p.

Aparuta in aceasta primavara la Paris, Cioran, Eliade, Ionesco. L’oubli du fascisme a avut parte de o buna primire in Franta. Asa cum a prezentat de altfel si Observatorul cultural, mai multe cotidiane si saptaminale au publicat cronici de intimpinare sau recenzii favorabile. In Romania, unde cultura mitului este inca adinc inradacinata, fara sa se fi citit cartea, doar pentru ca ea se refera la atitudini culturale, politice sau sociale mai putin reconfortante ale celor trei personalitati apartinind soclului culturii romanesti, care sint figuri reprezentative ale culturii universale a secolului XX, au aparut, cu promptitudine, reactii, de cele mai multe ori, de respingere sau de denigrare a cartii. Observatorul cultural a informat si de aceasta data. Adaug numai talk-show-ul de la OTV, unde cartea a fost un pretext pentru noi supralicitari la adresa lui Cioran si Eliade si paradoxalul mesaj din Dimineata (10 aprilie a.c.), de pe prima pagina, unde, nici mai mult, nici mai putin, Cioran si Eliade sint identificati cu militantii neobositi pentru democratie (!). „Operele fundamentale ale lui Eliade, Cioran si Ionesco, titreaza jurnalul, asimilate definitiv in cultura universala, pozitiile lor publice, de notorietate, in favoarea celor mai inalte principii ale democratiei si umanismului pe care s-au situat pina in ultimele clipe ale existentei lor pamintesti sint eludate fara o minima decenta spre a reactiva vorbe si episoade ale caror semnificatii, tardiv extrapolate, nu pot constitui temeiul destructiei intreprinse“.

Nimic din toate aceste insinuari. Si o precizare. Preluind argumentul-cheie al lui Ion Bogdan Lefter din studiul critic pe care l-a facut Omului recent scris de H.-R. Patapievici, nu as fi scris probabil despre aceasta carte daca