Stefan AVADANEI
Acolada atlantica
Institutul European, Iasi, 2001,
236 p., 89000 lei
In dimineata zilei de 6 martie 1984, un avion Tarom, pilotat de capitanul Rusnac si pornit din Otopeni de aproximativ o ora si douazeci de minute, coboara lin, prin plafonul de nori, catre elegantul si (extrem de) scumpul aeroport din Viena. Acesta reprezinta insa doar o escala din lungul drum al jet-ului spre JFK-ul new-yorkez. La putin timp, de altfel, realimentat, el se ridica viguros in straturile superioare ale atmosferei, prilejuindu-i unui pasager cu privire iscoditoare – atintita curios asupra hubloului – urmatorul comentariu: „Primavara umeda si racoroasa dedesubt, iar deasupra norilor, vara fierbinte; marea de nori – insemnata din loc in loc de cite un accident in intinderea spumoasa, o dereglare a planului general, o abatere ca o tumoare, o excrescenta la fel de inexplicabila ca si regularitatea din jur“. Pe masura ce orele trec si distanta fata de tara incepe sa se masoare in mii de kilometri, starea de Unheimlich a reflectorului se adinceste, inducindu-i perceptii tot mai intense ale fascinantului spatiu celest: „Contururile devin ciudate in apropierea noului continent – cele mai neobisnuite forme se inalta din plafon – uneori grotesti, alteori fioroase, ingrozitoare. Cu soarele inca deasupra (inaintam spre vest, asa ca ora ramine aproape neschimbata), totul este o explozie de lumina alba in care nu se mai distinge nimic: ochii nu mai inregistreaza decit un suvoi imens de stralucire“.
Aterizarea in „Big Apple“ nu opreste spectacolul, asa cum ne-am fi asteptat, ci, dimpotriva, il amplifica: „Orasul mamut, mai mare decit populatia multor natiuni ale lumi, te intimpina cu ametitoarele artere comerciale (Lexington, Maddison, Fifth Avenue, 57th Street), cu cele cinci burguri componenete (Manhattan, Brooklyn, Bronx, Staten Island s
