Doar aproximativ un sfert din cartea lui Pavel Campeanu (Ceausescu, anii numaratorii inverse, Editura Polirom, 2002) se refera direct la Nicolae Ceausescu, desi dupa titlu - Ceausescu, anii numaratorii inverse - el ii este personajul central, el si "epoca" lui. Din cele 300 de pagini ale volumului, acestuia ii sunt acordate circa 70, la egalitate cu spatiul atribuit unei evocari analitice a lumii puscariasilor comunisti din penitenciarul din Caransebes in anii razboiului si cam jumatate din cel rezervat "precursorilor".
Cum insa din galeria acestora Gheorghe Gheorghiu-Dej lipseste, fiindca prin "precursori" Pavel Campeanu ii desemneaza doar pe Stefan Foris, Ana Pauker si Lucretiu Patrascanu, tot aici fiind inclusa si efemera "conducere provizorie" de dupa inlaturarea lui Foris, se poate eventual deduce ca, intr-o prezentare istorica mai larga a comunismului romanesc, locul lui Ceausescu ar putea fi, proportional, inca si mai restrans.
Denumirea cartii nu e totusi una inselatoare, cel putin din punctul de vedere al coerentei ansamblului si al perspectivei adoptate de autor. Pentru Pavel Campeanu, al doilea si ultimul dictator comunist al Romaniei reprezinta deopotriva creatia cea mai proeminenta a comunismului romanesc si groparul involuntar al acestuia.
"Neperformantul PCR, scrie Pavel Campeanu, are astfel la activul sau performanta - sau contraperformanta - istorica de a-l fi produs pe Nicolae Ceausescu." Parca parafrazand ironic si tacit un raspandit candva enorm propagandistic vers, "Partidul e-ntoate", Pavel Campeanu il vede, il deduce, il reconstituie, il sesizeaza pe Ceausescu in - si din - toate.
Caci il gaseste, chiar si cand e fizic absent, pretutindeni. Este de aceea foarte plauzibil ca expresia anii numaratorii inverse, folosita in titlul cartii, sa se refere la comunismul romanesc, nu neaparat la Ceausescu. Rasturnarea dictat
