- Cultural - nr. 117 / 18 Iunie, 2002 In acest week-end, la Teatrul Act din Bucuresti a avut loc premiera spectacolului Bucuresti…nicaieri!, pe texte de Tudor Arghezi si Horia Roman Patapievici - spectacol de Marcel Iures, Octavian Neculai, Alexandru Dabija, Ovidiu Georgescu, Viorel Florean, Dragos Buhagiar, Roxana Crisan, Radu Mogaldea, Adrian Petrescu. "Artistul filosof", si de aceasta data meditativ, melancolic, imbracat in negru, ca in Hamletul contemporan (nu apare la aplauze, ca si restul echipei implicate intr-un "manifest agitatoric"), ca un orator, apoi ca prezentator "in direct"- spectatorii puteau urmari pe un ecran interventiile lui din strada (dupa ce, pe acelasi ecran, se infatisa imaginea capitalei distruse, comentata la microfon, din sala, de arh. Octavian Neculai). Dezamagit de un Bucuresti de nicaieri, amenintat de cutremure si cataclisme, declama: "Din adancul pamantului se propaga cu forta, intr-un galop de zimbri infuriati, unde colosale de soc. Cutremur! Cumplitul dans continua cu miscari dure pe verticala. Oamenii au impresia ca, impreuna cu casele lor, se afla cocotati pe spinarea unui animal urias, care vrea sa se ridice in picioare. Cateva fractiuni de secunda, leganatul pare ca inceteaza, dar reincepe cu furie pe orizontala. Cerul e crapat brusc de parca ar urma sa se franga in doua. Se aud detunaturi indepartate." Bucurestiul, "ca si voi, e si el pe jumatate ucis, pe jumatate nemuritor. Orb si surd. Neputincios. Viu. Murdar de seva si durata vietii, ca voi." (H.R. Patapievici). Regizorul Alexandru Dabija mi-a marturisit: "Eu traiesc aceasta spaima zi de zi; am punctat niste date, care in timp leaga ce nu s-a legat. Nu a existat o continuitate in idei, ne cam caracterizeaza lipsa de comparatie. De ce vorbim despre Bucuresti? In afara faptului ca e capitala unei tari, absolut intamplator (ca si litoralul, marea, in general), am prezentat