Prozator, analist politic, realizator de emisiuni pe diverse canale de televiziune, Stelian Tanase este cu adevarat unul dintre putinii scriitori ai generatiei ’80 care vorbesc deschis despre „cozile de dinozauri“ pe care ei sau altii le poarta inca, discret sau nu, ca mostenire a unor vremuri de demult, fie ele si ale tineretii lor. Cititorii sai au nostalgia volumului Corpuri de iluminat, publicat in 1990. El personal traieste inca in prelungirea romanului Playback, din 1995. Cu toate acestea, noile sau posibilele sale noi romane stau si asteapta in manuscris, pentru ca intuitia ii spune lui Stelian Tanase ca a sosit timpul ca romanul sa arate cumva altfel sau cel putin sa rimeze cu noua realitate. Aflindu-se in asteptarea unui alt fel de roman, scriitorul a publicat Acasa se vorbeste in soapta, una dintre cele mai dramatice carti aparute dupa Revolutie. Aceasta l-a transformat pe autor intr-un erou care vine calare tot pe o coada de dinozaur, cea neadormita, a comunismului. Vulnerabil, ajuns erou chiar impotriva propriei sale vointe, indragostit de vocatia sa de scriitor, implicindu-se in conspiratii fara a avea nimic din patosul romanticilor, acesta este portretul personajului principal din Acasa se vorbeste in soapta.
Dosarul de Securitate: un cadavru hidos,dar imposibil de ocolit
De ce ati ales sa publicati Acasa se vorbeste in soapta tocmai acum?
Cartile vin si pleaca din imaginatia unui scriitor. Circumstantele vin si pleaca. S-a infiintat CNSAS-ul, e prima data cind am avut acces la dosare. Am facut o cerere, mi s-a raspuns la ea intr-un termen mai scurt decit as fi crezut. Dosarul meu a fost intr-adevar gasit, dar intr-o varianta trunchiata. Stiu ca asemenea dosare de urmarire operativa, ca al meu, sint in general mult mai voluminoase. Dar atit au gasit cei de la CNSAS sau atit le-a predat Securitatea. Aceasta a
