Ion STRATAN

Spalarea apei

Editura Eminescu,

Bucuresti, 2001, f.p.

Spalarea apei este, probabil, cel mai recent volum care poarta semnatura poetului Ion Stratan. Probabil pentru ca in ultimii ani Ion Stratan a publicat foarte mult, de departe cel mai mult dintre optzecistii „clasici“. Si tot probabil ca Stratan se joaca cu publicul poeziei tinzind sa-l transforme in publicul poeziei sale. Ne aflam in fata unui poet cu un talent exceptional care pare, prin ritmul scrierii, putin interesat de propria exigenta. Stratan pare a lasa, mai ales in anii din urma, totul pe umerii criticilor si apoi al istoricilor literari care vor trebui sa construiasca de fapt edificiul unei poezii careia materialele nu-i lipsesc deloc, dar deloc. Spalarea apei, volumul premiat anul acesta de ASPRO, este unul care il ilustreaza pe Ion Stratan, cel de azi: un poet matur, stapin pe mijloacele poeziei, conducind discursul poetic la limita permeabila a doua teme esentiale: viata si moartea. Din punerea fata in fata a vietii si a mortii se naste tensiunea esentiala a acestei carti in care se regasesc, in multe poeme, calitatile poeziei lui Stratan. In primul rind o inteligenta poetica exploziva care-i permite sa creeze sintagme, imagini si poeme care sa-si insoliteze cititorul. De altfel, gravitatea poeziei lui Stratan izbuteste, cred eu, tocmai in poemele „pe muchie de cutit“ atunci cind poetul histrion schimba grimasa pe zimbet si invers. Spiritul ludic se suprapune astfel fericit pe esenta grava a poemului care capata un caracter polimorf. Intr-un fel aplecarea catre joc il apropie in continuare pe Stratan de congenerii sai optzecisti, de cei cu care semna acum douazeci si ceva de ani celebrul volum Aer cu diamante.

In Spalarea apei Stratan se joaca de-a viata si moartea, apropiindu-le si indepartindu-le in forme poetice dintre cele mai diverse, de l