- Editorial - nr. 117 / 18 Iunie, 2002 Pentru ca foarte greu imi va iesi din cap acea "revolta" a unui coleg de breasla, asemanatoare cu un bazait sacaitor de bonzar, care vedea, intr-o propunere fireasca a unui deputat de a obliga elevii sa cunoasca Imnul de Stat "Desteapta-te, romane!", drept "frisoane patriotarde", ceva ma face sa revin asupra catorva idei. Nu cumva s-a ajuns unde s-a ajuns in aceasta Romanie tocmai pentru ca, spre deosebire de francezi, greci, nemti, spanioli, polonezi, unguri, americani, pe la noi cam tot ce-i sfant, de vreo 12 ani incoace, este considerat "frison patriotard"? Nu cumva curajul, obraznicia si sfidarea udemeristului Álmos Albert, primarul municipiului, care a indraznit sa dea jos Tricolorul romanesc de pe turnul Primariei din Sfantu Gheorghe, tocmai de Ziua Nationala a Eroilor, au fost si sunt stimulate si de indiferenta, neimplicarea si lipsa de reactie ale unor romani? Atunci cand, de la tribuna Parlamentului, afirmam ca politicienii de Dambovita, inversunati adepti ai balcanismului desuet, nu vor intelege nimic din suferintele Ardealului si ale ardelenilor, am fost privit stramb, impuns cu sabiile privirii ucigase, ca un dusman al politicii aventuriste si antinationale, al politichiei de Calea Victoriei. Viata a facut ca peste sintagma "frisoane patriotarde" sa vina, pentru a o trimite unde-i este locul, adica in necesara uitare binemeritata, un gest superb. "Boxez pentru poporul meu!" _ declara, infasurat in Tricolor, Leonard Dorin Doroftei, inaintea teribilului meci de box cu argentinianul Raul Balbi. Cu o inima de leu, cu o ambitie uimitoare, mare cat o tara, avea sa-si respecte promisiunea si sa o dovedeasca, in acea atmosfera senzationala, sufocanta, prin daruirea exemplara, intr-o lupta fantastica, extraordinara. Din pacate, daca-i spui unuia, ciocoiului de vita noua, ca-ti iubesti tara, asa cum este ea, lovita din toa