Friedrich NIETZSCHE
Aforisme
Editura Humanitas, Colectia „TopH“, Bucuresti, 2001, 152 p., f.p.
„Nihilismul activ“ nietzscheean se dezvaluie in Aforismele filozofului ca negare a negarii vietii, a instinctului, a vointei, implicind deconstructia oricarui principiu ultim, transcendent sau transcendental, a oricarui „arhe“ care sa constituie o intemeiere si o valoare suprema.
Vor vorbi pe rind Zarathustra, profetul mortii lui Dumnezeu, al eliberarii de tirania transcendentului si de intemeierea absoluta a valorii morale, Antichristul, ce neaga crestinismul ca negare a Universului si a vietii, Dionysos, cel care depaseste, fara sa anuleze definitiv, indi vidualitatea, rationalitatea si forma apolinica si care este „triumful a tot ce exista, in bine si rau“, si Supraomul, care constituie desavirsirea omului ca vointa, natura si spirit.
Deconstruirea fictiunii care este eul, subiectul, deschide calea depasirii lui prin autonormativitate, prin ideea unui subiect care este pura depasire, fara temei, fara fundament. Demascarea moralei ca distrugere a plenitudinii vietii si construct resentimentar si a ratiunii ca „relatie intre diferite pasiuni si dorinte“ echivaleaza – ca si denuntarea „tiraniei valorilor“ – cu afirmarea deplina si neimputinata a vietii.
De aceea metafizica, traditia filozofica a valorilor eterne, imuabile, transcendente, a „negarii aparentei, durerii, mortii, trupescului, simturilor, destinului, zadarniciei“, este deconstruita – metoda a demascarii negarii, resentimentului si uitarii, folosita si de hermeneutica heideggeriana – printr-o atitudine nihilista ce constituie o „perioada intermediara“, „premergatoare capacitatii de a rasturna valorile si a accepta si ridica in slavi ceea ce devine, universul aparentei ca singurul in fiinta“ (p. 81). Filozofia ar trebui sa fie o instanta legiuitoare a unor valori
