E SURPRINZĂTOR că tocmai într-un număr (18 din 8 mai a.c.) al României literare deschis de un excelent editorial al lui Nicolae Manolescu despre profesionalism, articolul din pag. 3 al lui Tudor Călin Zarojanu despre legea privind limba română pe care am iniţiat-o suferă de o crasă lipsă de profesionalism. Ceea ce frapează din capul locului (şi pînă la... coada lui) este faptul că autorul îşi bazează comentariile exclusiv pe ceea ce a prins ici, de colo cu urechea şi pe "zvon" public. Într-o pagină întreagă de revistă (cu continuare!), se emit tot soiul de muştruluieli la adresa legii cu pricina, fără a se cita măcar un rînd, un cuvînt, o silabă din textul ei. E limpede că dl. T. C. Zarojanu (în continuare: TCZ) nu a avut niciodată în mînă textul legii (care n-are mai mult de 3 pagini) şi nici nu s-a ostenit să şi-o procure. Cu o superficialitate pe care nu înţeleg cum de a admis-o o redacţie alcătuită din profesionişti de vîrf ai comentariului (Manolescu, Dimisianu, Ştefănescu), dl Zarojanu nu are ca obiect al speculaţiilor mai mult decît vreo cîteva afirmaţii ale mele din emisiuni de televiziune (pe care nici nu e limpede dacă le-a recepţionat el însuşi sau i-au fost povestite) şi, cu aşa un temei solid, lansează enormităţi spăimoase despre ceva care există doar în capul d-sale. Le voi arăta pe rînd.

"Această lege, care s-ar vrea a fi patriotică, este periculoasă în idee, aberantă în detalii şi inaplicabilă în practică". Cîte sintagme, atîtea neadevăruri. De unde scoate dl Zarojanu că legea "s-ar vrea a fi" (ce exprimare!) "patriotică"? Acesta este un necinstit proces de intenţie. Dar merg mai departe şi întreb: şi dacă ar fi patriotică? Ar fi foarte grav? Ar fi neruşinare?

I. Periculoasă în idee? De ce? Care ar fi pericolele pe care textul meu de lege sau aplicarea ei le-ar genera? Două lungi alineate ale articolului semnat de dl TCZ se chinuie