Romancieră şi nuvelistă apreciată în ţara cantoanelor (aproape fiecare carte i-a adus un premiu literar), Françoise Choquard a fost remarcată şi în lumea literelor româneşti, unde i-au fost traduse până în prezent trei romane (Centaurul rănit, Drumul spre Lipari şi Iarna lucidă) şi câteva proze scurte. Cărţile semnate de Françoise Choquard sunt de mult epuizate în Elveţia, ultima dintre ele, o culegere de nuvele (Mes mots), aflată şi la Bucureşti la expoziţia organizată de ţara invitată de onoare, a avut parte de două ediţii într-un an, fapt destul de rar în lumea literelor elveţiene.

Am avut răgazul şi plăcerea de a realiza un interviu cu Françoise Choquard, după lansarea la tîrgul Bookarest 2002 a romanului Iarna lucidă (Ed. Cartea Românească).

Magdalena Popescu-Marin: Françoise Choquard, ce sentimente vă trezeşte prezenţa "caldă" a celui de-al treilea roman tradus în româneşte?

Françoise Choquard: Inutil să vă spun că-mi face plăcere. Dar aceste traduceri au o anumită poveste, o carte tradusă nu vine de la sine. Ea este urmarea unui şir de întâmplări. Pentru mine a fost mai întâi un schimb de trei zile între scriitorii români şi elveţieni. Ăsta a fost primul meu contact la faţa locului cu ţara dumneavoastră. A urmat o în treagă ţesătură de relaţii literare, legate atunci, sentimente de simpatie şi de prietenie chiar, a trebuit o legătură relativ oficială între România şi Elveţia care s-a realizat pentru mine prin Ambasada României de la Berna, în special graţie activităţii consilierului cultural de pe atunci, domnul Viorel Grecu, el însuşi un om de litere...

M.P.M.: Vreţi să explicaţi puţin titlul ultimului roman tradus în româneşte? De ce iarnă şi de ce lucidă?

F. Ch.: Scrisesem deja într-o primă formă această carte, pe care voiam s-o intitulez altfel, când, la o expoziţie de manuscrise literare, mi-au