În seara zilei de 6 iunie 2002, pe o vreme ploioasă, la intrarea în blocul de pe str. Ştefan Luchian nr. 12 C, nu departe de strada Mântuleasa a lui Mircea Eliade, soseau în flux continuu oameni de toate vârstele. Unii veneau pe jos, singuri sau în grupuri, alţii coborau din maşini proprii, alţii descindeau din taxiuri. Nu-şi spuneau nimic unul altuia, cel mult se salutau discret, dar se vedea că era vorba de o întrunire. Aş fi putut crede că participau la o conspiraţie, dacă n-aş fi avut ca şi ei, în buzunar, o invitaţie pe care scria:

"Pavel Şuşară vă invită la deschiderea Galeriei Luchian 12 şi la vernisajul expoziţiei Tonitza la Balcic."

Pavel Şuşară... Poet, prozator, critic de artă, bărbat plin de farmec, cu care nu e bine să te afli în anturajul unor femei, fiindcă toate, fără nici o excepţie, îl vor sorbi din priviri, uitând de tine cu desăvârşire, ca de plata impozitului pe venitul global...

Pavel Şuşară - unul dintre puţinii autori din România care au reacţionat firesc la ceea ce am scris despre cărţile lor. în plus, într-o anumită împrejurare, după ce am publicat o cronică literară nu prea entuziastă la o carte a lui de poezie, a dat dovadă şi de umor. A venit la redacţie bandajat, la cap şi la mâini, iar când cineva l-a întrebat ce a păţit, a răspuns grav:

- A scris despre mine Alex. Ştefănescu.

Ca scriitor, Pavel Şuşară este deopotrivă un nonconformist şi un rafinat, un boem şi un practicant al celui mai sofisticat ceremonial literar. Cărţile sale, concepute în colaborare cu graficieni de valoare, sfidează tradiţia, fiind totuşi obiecte de lux. în calitatea lui de critic de artă, s-a remarcat prin bun-gust, prin curaj, prin receptivitate faţă de cele mai diferite direcţii artistice şi, mai ales, printr-o capacitate ieşită din comun de a gândi teoretic. în aşa-zisele lui "cronici plastice" există mai multă filosofi