Strada cântarului de sare

Aici locuiesc eu -

pe strada ducând direct în mare,

spre zidul în care bate inima lui Descartes

conversând în capul meu cu Spinoza

despre calitatea de pneuma

a pasiunilor.

Aici ai fost tu cu mine.

Sunt urme în aer şi pe lucruri.

Dispariţia. Suflu în urechi, cuvinte

din Dante:

ed eran due in uno

e uno in due.

Infernul era aici

cu douăzeci şi opt de trepte

în adânc de inimă -

şi opt stele sus, printre comete

aducând ploaie cu dâre de lumină,

umflându-mi pâinea.

Aici am auzit

al treizecişitreilea fel de a spune

rugăciunea

pe cântarul sării, despre mama virtuţii -

cum pâinea este aceeaşi deşi se spune:

chiflă, felie, franzelă.

Aici sunt toate felurile de a fi cu tine:

Doi în Unu

şi Unu în Doi.

Aniversare

De ziua domnului Buddha,

detestat pentru că spunea adevărul,

prinţul cu faţa distrusă de efort,

cu atât mai frumoasă cu cât

moartea îl lumina

mestecând infinitul

dintr-un bob de orez.

De ziua lui, la Stockholm,

18 mai, 2002,

în roşu şi galben îmbrăţişaţi,

promiţând să fim "gura lui"

pe o frunză de lotus,

mâncând şi noi orezul

căruia i-am cântat toată primăvara

ca să crească

albastrualb spre înalt.

Amor fati

Trăieşti într-o ţară

ca şi cum ai locui la hotel -

aşa sta scris cu un rouge violet

pe o uşă grafitti.

(Se spune că toaletele sunt

singurul loc filozofic

supravieţuind în formă pură)

Bagajul e deja făcut,

numai că nu ai unde să te duci,

nu există pe nicăieri un acasă.

Pretutindeni în lume

totul îmi aminteşte de