Biografie
Titus Popovici (în acte: Titus Viorel Popovici) s-a născut la 16 mai 1930 la Oradea, avându-i ca părinţi pe Augustin Popovici, funcţionar la PTTR, şi Florica Popovici (înainte de căsătorie, Ciupe), învăţătoare.
După absolvirea Liceului "Em. Gojdu" din Oradea, urmează cursurile Facultăţii de Filologie a Univ. din Bucureşti (1949-1953); încă din timpul studenţiei, este angajat ca inspector la Ministerul Artelor (în 1952), la Direcţia Teatrelor.
Terminând facultatea renunţă însă la această funcţie şi la oricare alta, hotărând să trăiască din scris. Publicase deja în cursul anului 1950, în Viaţa Românească, mai multe schiţe scrise în colaborare cu Francisc Munteanu, iar aceste schiţe apăruseră în 1951 şi sub formă de volum, cu titlul Mecanicul şi alţi oameni de azi.
Patru ani nu are voie să publice, din motive obscure. în 1955 tipăreşte o carte de proză scurtă numai a sa, Povestiri, care trece aproape neobservată. în acelaşi an însă publică şi romanul Străinul, construcţie epică de mari proporţii şi satiră plină de sarcasm - spre satisfacţia ideologilor epocii - a stilului de viaţă burghez. Talentul literar evident, dar şi receptivitatea faţă de ideologia oficială îl aduc pe tânărul autor în prim-planul vieţii literare. Şi mai oportun este considerat romanul Setea, apărut în 1958, în care Titus Popovici evocă apologetic momentul împroprietăririi cu pământ a ţăranilor întorşi din război (trecând sub tăcere faptul că ulterior acelaşi pământ le va fi luat cu forţa de autorităţile comuniste, în procesul colectivizării agriculturii).
Descoperind că în cinematografie poate câştiga mult mai mulţi bani, scriitorul se dedică în continuare, pe parcursul câtorva decenii, scrierii unor scenarii de film proprii şi ecranizărilor după romanele altor autori. Critica îl consideră pierdut pentru literatură. în 1970, când publică pe
