- Editorial - nr. 120 / 21 Iunie, 2002 Un singur moment a fost suficient pentru a scoate Forumul Cultural National (organizat, la 19 iunie, la Bucuresti, in frumoasa sala a Ateneului Roman, sub patronajul presedintelui Ion Iliescu) din apatia si monotonia discursurilor amintind intru totul, dupa parerea aproape unanima a participantilor, de un congres al Consiliului Educatiei si Culturii Socialiste de pe vremuri. Dupa cum se vede, metehnele, asimilate ca o boala cronica de un organism, amestecate cu sechelele unui trecut, dainuie inca deranjant in ziua de azi, chiar suparator uneori. Acesta a fost "Momentul Paler". Iritat, ba chiar infuriat de-a binelea de o afirmatie a premierului Adrian Nastase, pe care si eu o consider riscanta si necontrolata in acel context, scriitorul Octavian Paler, abia intors din Italia, dupa o boala sacaitoare, palid vizibil in urma suferintelor, a cerut cuvantul, cum se spune, "peste rand", incurcand, oarecum, socoteala oficialitatilor. Chiar de la prima fraza, rumoarea salii a incetat brusc, parca la un semnal. Dintr-o data, atmosfera aceea incarcata, in care toti vorbesc, dar nimeni nu asculta, s-a inviorat, urmata de o tacere ca de mormant. Sub cupola Ateneului Roman, pe care sunt scrise numele marilor scriitori si carturari romani ai vremii ridicarii lui, sprijinita pe atatea muze si serafimi, dar si de fresca din care ne privesc Decebal, Traian, Mihai Viteazul, Cantemir, Brancoveanu, Tudor Vladimirescu, Cuza, Carol I, Ferdinand intregitorul, in fata inaltilor oameni de stat, a scriitorilor, artistilor, muzicienilor si a oamenilor de stiinta, se spuneau lucruri intr-un fel nemaiauzite nici inainte, nici dupa 1989 la o astfel de intalnire. El rostea liber discursul sau, tocmai de acolo, de unde candva, la un congres al Educatiei si Culturii Socialiste, refuza categoric sa ia cuvantul, pentru a nu compromite breasla scriitoriceasca si c