- Istoric - nr. 120 / 21 Iunie, 2002 Redam ultima parte a mar turisirii parohului Augustin Pop, din Mijlocenii-Bargaului, judetul Bistrita Nasaud, care atunci cand a simtit ca i se apropie sfarsitul, a chemat, la 28 iulie 1982, un notar, caruia i-a dictat faptele de martir, dand astfel girul de act de justitie povestirii ce se mentine in strictele granite ale realului. "Fac precizarea ca Dumnezeu a mai savarsit o minune in ceea ce ma priveste. Daca reuseam sa escaladez al doilea gard, ajungeam sa fiu gazduit la casa care, mai tarziu, a fost scotocita de cautatorii maghiari, care, cu siguranta, m-ar fi descoperit. De aici, pana la punerea planului lor abominabil in aplicare, nu mai era decat un pas. In aceeasi zi, o vecina saritoare s-a dus la medicul targusorului, aducandu-mi pansamente si medicamente impotriva infectiei. O zi mai tarziu, in acelasi octombrie 1944, dupa ce am multumit oamenilor binevoitori pentru gazduire, m-am indreptat spre casa, dar nu pe soseaua nationala care era intesata de rusi, iar drumul de 7-8 km l-am strabatut, in multe ore, caci am cautat doar ulitele laturalnice, fiind deseori sprijinit de subsuori de fiul gazdei din Prundu, care m-a insotit pana la casa parohiala din Mijlocenii-Bargaului. Preoteasa, sotia mea, cu apreciabile cunostinte in domeniul medical, m-a doftoricit cu tot ce s-a gasit in casa, caci a apela la farmacia comunei ori la serviciile unui doctor era imposibil, intrucat acestia se gaseau intre liniile frontului. Si in acest al treilea caz a intervenit Dumnezeu, care m-a vindecat cu leacurile Lui, m-a ajutat sa nu mi se infecteze ranile, sa nu apara cangrena si sa ma inzdravenesc, fara plasma, glucoza si transfuzii. In curand s-a raspandit cu repeziciune in sat vestea ca preotul lor a fost impuscat, iar credinciosii se adunau palcuri-palcuri la poarta casei parohiale sa ma vada cu ochii proprii ca sunt impuscat in