- Editorial - nr. 121 / 22 Iunie, 2002 Este anotimpul concediilor de odihna, la munte, la mare, mai nou pe meleaguri straine, anotimp de relaxare si tamaduire de stres _ boala capitalismului salbatic. In conditiile cand tot mai numerosi romani sunt afectati de diferite afectiuni pe fond nervos, cand oboseala cronica iti vlaguieste trupul si mintea, asa-ti vine cateodata sa lasi totul balta si sa pleci hai-hui prin lume, sa uiti de serviciu, de saracie si nesiguranta zilei de maine, de mizeriile cotidiene, de sefi castrati pe partea stanga, sau de sefe cu tulburari hormonale de "personalitate". Din nefericire, prea putini dintre noi isi mai pot permite un concediu adevarat. Chiar daca pleci intr-o statiune, traiesti cu frica in san si in fiecare seara iti numeri banii pentru a vedea daca te incadrezi in bugetul estival. Pana prin anii 1990-1991, romanul care se respecta, proletar sau intelectual, isi permitea 12-18 zile de concediu de odihna intr-o anumita statiune, unde sa se simta domn adevarat, avand cazarea si masa asigurate. Azi, majoritatea romanilor sunt obligati sa-si petreaca concediul pe langa casa, eventual, la sapa la cucuruz, la adunat de fan pe mosia parinteasca. Multi nu mai au acces nici la renumitele bai din Sangeorgiu de Mures, unde tariful de intrare a ajuns la 25.000 de lei pentru o persoana. Noroc cu Primaria, ca a reamenajat Complexul de agrement Week-end, asigurand conditii confortabile de relaxare, cu un tarif de intrare acceptabil. Daca in tarile civilizate din Europa se pune un accent deosebit pe refacerea psihica si fizica a angajatilor, patronii asigurandu-le conditii de munca ergonomice, dar si de odihna, printr-un concediu de 30 de zile, timp in care angajatul poate colinda lumea fara nici o grija, la noi, doar noua aristocratie, cei care au furat "revolutia" isi pot permite un asemenea lux. In plus, mai esti si ispitit sa injuri