- Cultural - nr. 121 / 22 Iunie, 2002 "Si cand a sosit ziua Cincizecimii, erau toti impreuna in acelasi loc. Si din cer, fara de veste, s-a facut vuiet mare, ca de suflare de vant ce vine repede, si a umplut toata casa unde sedeau ei. Si li s-au aratat, impartite limbi ca de foc si au sezut pe fiecare dintre ei. Si s-au umplut toti de Duhul Sfant si au inceput sa vorbeasca in alte limbi, precum le dadea lor Duhul a grai." (Fapte 2, 1-4) Bucuria pe care au simtit-o Apostolii atunci cand, aflandu-se in rugaciune, s-a pogorat peste ei in chip de limbi ca de foc (Fapte 2, 2-4) Duhul Sfant, ne incearca si pe noi, cei care, dupa doua mii de ani, simtim nevoia unei tot mai profunde comuniuni cu Dumnezeu. Cu toate ca o asemenea comuniune nu poate fi relatata in cuvinte omenesti, poate fi impartasita tainic tuturor celor ce vor sa creada in posibilitatea realizarii ei. Sarbatoarea de azi nu este un simplu moment comemorativ al unui eveniment petrecut in Ierusalimul anilor 30 d.H., cand a avut loc, dupa unii cercetatori, pogorarea Duhului Sfant peste sfintii Apostoli, ci este evenimentul cel mai de seama din viata crestinismului insusi. Aceasta este ziua cea mare a intemeierii Bisericii crestine vazute a lui Hristos, primii ei membri fiind reprezentantii mai multor nationalitati: parti, mezi, elamiti, romani, iudei prozeliti, cretani si arabi (Fapte 2, 9-11). Este o zi care aduce bucurie in sufletele celor credinciosi, caci Rusalii sau Cincizecime e fiecare zi a vietii noastre atunci cand ne aflam in lacasul sfant de rugaciune, locul sacru unde cu prilejul fiecarei Liturghii se pogoara Duhul Sfant peste toti cei prezenti la sfintele rugaciuni. "Rugati-va neincetat" (1. Tes. 5, 17), este expresia paulina ce cuprinde cele mai adanci sensuri ale existentei umane. Unul dintre acestea ne descopera marea putere a rugaciunii: comuniunea cu Dumnezeu prin Duhul Sfant, urmata de nu