Am observat cu ingrijorare ca exista comunitati care, in ultimii ani, in loc sa se dezvolte regreseaza. Mai mult chiar, cred ca se poate vorbi despre un fel de ruralizare a anumitor cartiere din orase sau chiar a unor orase intregi. In mod paradoxal, paralel cu dezvoltarea constiintei democratice, caracteristica unei societati deschise, anumite enclave se incapataneaza sa ramana pe loc, ba chiar sa regreseze. Acest lucru este simplu de observat, mai ales in orasele moarte, care au aparut artificial pe langa marii colosi industriali, in vremea comunismului. La fel se intampla in cazul cartierelor marginase ale oraselor. Cu cat nivelul de trai al majoritatii locuitorilor este mai scazut, cu atat in cartierul respectiv vei gasi realitatea la care ma refer aici. La prima vedere, este vorba doar despre nuante, dar ele sunt relevante. Cum se poarta si vorbesc majoritatea oamenilor din cartierele marginase ale Constantei, ce gen de muzica asculta noaptea, la casetofonul masinilor, cu usile deschise, in timp ce stau cu baietii la colt de strada si beau o bere sau o "saniuta". Cum se imbraca ei, cum ii privesc pe straini. Ce ocupatie au si ce asteapta de la viata. Ce magazine si ce carciumi se construiesc acolo. Cata votca pe cap de locuitor se consuma in cartierul respectiv. Poate ca este vorba despre un complex acut din cauza ca cei care locuiesc in astfel de locuri au tot fost marginalizati de ceilalti. Este foarte greu ca, atunci cand ai lucrat 20 de ani intr-o fabrica si ai fost dat afara dupa privatizarea intreprinderii, sa pricepi cum sta treaba cu principiile societatii deschise si sa te porti ca atare. Atunci cand spiritul civic inseamna pentru tine munca "voluntara", la care erai scos cu arcanul pe vremea lui Ceausescu. In astfel de cartiere este foarte greu sa gasesti oameni care se pot adapta cu usurinta sistemului capitalist. Adica acei oameni care au mobilitatea