"Am scapat de dictatura ceausista, dar a ramas dictatura silvica".
Vazute de departe, de pe inaltimile inflorite ale Fericetului, padurile motilor din hotarele comunei cu 15 sate, Horea, par niste ostiri triste, schiloade, ratacite pe coamele dulci ale muntilor. Verdele lor inchis se furiseaza printre poienile pastelate si printre smocurile izolate de alunisuri, fagete si goruni pitici. Ici-colo, sagetile brazilor falnici se frang brusc, ratacind in goluri nefiresti, create de mana omului. Padurile motilor iti trimit din zare, ca un avertisment, "salutul" lor indurerat, rana din pieptul lor dumnezeiesc.
Privite de aproape, de pe marginea drumului desfundat al Vaii Albacului, aceleasi paduri sunt chiar "semnatura in alb" a autoritatilor silvice, de la care emana, de 12 ani fara incetare, acelasi elan prostesc al distrugerii si jafului. Dupa ce au fost culcati la pamant cu furie alcoolica, mii de copaci falnici au fost uitati in cele mai nefiresti pozitii, zdrentuiti, innegriti de ploi, descojiti de vanturi. O lipsa de iubire si de respect fata de varsta lor inaintata, de peste 100 de ani, o demonstratie a prostului-gust. Statul roman, incaput pe mana unor oameni fara scrupule, isi striga neputinta de a-si proteja bogatiile naturale. Functionari de-ai sai, platiti de zeci de ori mai bine decat media pe tara, umbla sa-l umileasca, sa-l torpileze, sa-l duca la sapa de lemn. Pare ca Satana insusi a comandat: "Padurile, acum!", "Aurul, acum!", "Marmura, imediat!" etc. Daca mergi in Vrancea, in Bucovina, in Maramures sau in Gorj, mirosul rumegusului se ridica pana la cer, este deja un miros national. Nu te-ai mira daca in Europa ai auzi vorbindu-se despre romani ca despre poporul care miroase a rumegus, asa cum grecii miros a peste, iar italienii - a ulei de masline.
***
Corneliu Olaru, primarul comunei Horea din judetul Alba, in cali
