Aleksandr Soljenitin, "Vitelul si stejarul. Insemnari din viata literara", traducere de Maria si Ion Nastasia, vol. I si Ii, Editura "Humanitas", 472 + 462 pag.
Scapat cu viata de pe front si din lagarele de concentrare sovietice, unde a fost detinut (zek) fiindca a criticat deschis politica "tatucului" Stalin, invingator in lupta cu cancerul, de care s-a vindecat miraculos, Aleksandr Soljenitin este constiinta si memoria poporului sau si, incontestabil, cel mai mare scriitor rus din a doua jumatate a secolului al Xx-lea. Memoriile lui cu titlul inspirat dintr-un proverb rusesc ("Vitelul vru stejarul sa-l rastoarne, dar ramase fara coarne") acopera perioada dintre 1962 - anul bataliei pentru publicarea in revista "Novii mir" a nuvelei "O zi din viata lui Ivan Denisovici" - si 1974, cand laureatul Nobel din 1970 e arestat, acuzat de tradare si expulzat. De fapt, aceste memorii (unele fapte sunt consemnate in amanunt chiar in momentul producerii lor) consemneaza dobandirea treptata a constiintei ca orice tentativa de reformare a sistemului sovietic e sortita esecului si pun in discutie chiar ratiunea lui de a exista. Daca nu poate schimba ceva de unul singur, scriitorul isi asuma cu o obstinatie si un curaj unice misiunea de a dezvalui adevarul lumii intregi. Volumul I are ca ax relatia lui Soljenitin (in 1962, inca un necunoscut profesor de fizica si matematica la o scoala din Riazan, care scria pentru sertar literatura incendiara) cu poetul oficial A.T. Tvardovski, directorul revistei literare mai liberale "Novii mir". Acesta obtine de la Nichita Hrusciov personal (si in ciuda cenzurii politrucilor) acordul de a publica "Ivan Denisovici", intr-o perioada de relativ dezghet. Nuvela, avand ca subiect lagarele staliniste, are un ecou urias atat in Urss, cat si in strainatate, iar autorul ei e primit in Uniunea Scriitorilor, putandu-se consacra in intregime s
