Undeva, la marginea Baraganului, pe locul de intalnire a campiei cu primele dealuri ale Buzaului, se afla satul Parepa. Vara, asezarea e inconjurata de lanuri mari de floarea-soarelui si porumb, taiate de un drum prafuit, marginit de cate-o fantana cu cumpana inaltata spre cer.

Satul e scund si sarac. Turlele monumentale, de catedrala, ale unei biserici incepute si neterminate, contrasteaza puternic cu acoperisurile caselor pipernicite, facute mai ales din nuiele si din chirpici, cu vechea bisericuta, inaltata - dupa cum precizeaza pisania - pe vremea lui Matei Basarab. La zile de sarbatoare, ea devine neincapatoare pentru sateni, in vreme ce noua biserica sta pustie, pe malul helesteului de la marginea satului.

Dar cu toata saracia si izolarea lui, Parepa e un loc important pe harta "minunilor" ce apar de la un timp peste tot. In urma cu aproape 80 de ani, pe 22 septembrie 1923, aici a vazut lumina zilei o fetita botezata Maria, primul copil al sotilor Rada si Marin Petre, cea care avea sa-si capete renumele de "Fecioara de la Parepa". Astazi, in casuta modesta de la marginea satului isi duc traiul doar Nicolae si Ioana Petre, adica un frate mai mic al Mariei si sotia sa, impreuna cu copiii si nepotii lor. Ei poarta de grija noii biserici neterminate, in care se afla ingropate osemintele surorii lor. Deocamdata, lucrarile au fost intrerupte din lipsa de bani... Langa "Catedrala Fecioarei", pe marginea aceluiasi helesteu, se afla o troita adapostita de un mic paraclis si o fantana cu apa vindecatoare, sapata chiar pe locul unde s-a petrecut intaia minune, in urma cu 60 de ani. Localnicii spun ca apa miraculoasa, ce continua sa faca tamaduiri, nu se strica in veci de veci, oricat de mult ar fi ea pastrata, chiar si pe arsitele din Baragan. Faima ei, impreuna cu cea legata de mormantul tarancii, care implineste rugaciunile ce se rostesc langa el, aduce