A fost o sinucidere "curata" sau a fost el, cumva, impins la sinucidere?
Sau macar a fost supus unor presiuni exceptionale si contradictorii carora nu le-a mai facut fata?
Si, pana la urma, era Cristian Panait, un magistrat ce cunoscuse o ascensiune profesionala fulguranta "normal" sau suferea el de anumite dezechilibre mentale? Si, mai ales, se poate stabili un asemenea diagnostic dupa deces?
Acum cateva zile, un judecator oradean, Adrian Popa, a incercat sa se sinucida dupa ce fusese audiat la Parchetul General unde recunoscuse ca luase mita intr-un caz ce avea - se pare - legatura cu cel anchetat de Panait. Suferea oare si Adrian Popa de dezechilibre mentale? Era el depresiv? Popular: era el, ca si Panait, "plecat de acasa", "dus cu sorcova", pe scurt "nebun"? Sau fusese si el supus unor "presiuni"?
Cum se obisnuieste, chestiunea sinuciderii, suita fiind la ordinea zilei, a figurat pe agenda unor mai mult sau mai putin celebre talk-show-uri, realizate in compania unor mai mult sau mai putin celebri medici psihiatri, cu sau fara responsabilitati oficiale. Aproape totul mi s-a parut meschin, profund dezamagitor, ridicol prin pretiozitatea stupida a majoritatii vorbitorilor, ca si prin inadecvarea moderatorilor. Un singur exemplu: un psihiatru, invitat la un post de radio pentru tineret, a declarat inocent ca, daca odinioara sinuciderea putea servi la reabilitarea morala a cuiva dezonorat, astazi ea nu mai este decat o chestiune de psihopatologie. Chiar asa?
Oricat de decazuti am fi noi, "oamenii recenti" - vorba lui Patapievici -, sa nu mai existe chiar deloc astazi chestiuni de onoare pe care unii sa nu creada ca le pot dezlega altminteri decat platind de buna voie obolul lui Charon? Si in general, sa nu mai existe nimic altceva pentru a descrie sinuciderile decat psihopatologia?
De fapt, suspectez ca respectivul si o
