Mircea ELIADE

Diario portugués (1941-1945)

Traducción del rumano de Joaquín Garrigós. Editorial Kairós, Barcelona, octubre 2001, 298 p.

Textul

In afara corespondentei (mii de pagini, dintre care unele asteapta sa fie editate, iar altele descoperite), opera lui Eliade nu a adus, din primavara lui 1986 si pina azi, decit putine si nu intotdeauna relevante inedite. Cartea despre care scriem azi este, cu siguranta, cea mai mare si cea mai semnificativa din atare categorie, indiferent care ar fi stratificarea interesului cititorului roman, european sau nord-american. Ceea ce se stia, in timpul vietii lui Eliade, despre Jurnalul portughez se limita la citeva indicii din cel de-al doilea volum de Memorii, in capitolul XVIII, De la Camoëns la Salazar: „In cei aproape patru ani petrecuti in Portugalia, am tinut un Jurnal destul de elaborat, mai ales intre 1942 si 1945. Daca va fi vreodata tiparit integral, eventualul cititor va gasi multe fapte si informatii utile pentru intelegerea epocii“; cind transcrie din insemnarile facute atunci – intilnirea cu Salazar –, adauga intr-o nota: „Textul integral isi va gasi locul intr-o eventuala selectie din Jurnalul lusitan (1941-1945)“ (Memorii I, p. 62 si 65)1. Unii dintre cei mai consecventi si echilibrati critici, comentatori si exegeti ai operei si biografiei lui Eliade au fost inca de mult timp atenti la aceasta insemnare. In volumul aparut la Polirom si premiat in mai 2002 cu Marele Premiu ASPRO, Matei Calinescu utilizeaza in mai multe rinduri manuscrisul romanesc din arhiva Eliade de la Chicago, anticipind deja relevanta pe care o va avea in dezbaterile curente.

Traducerea, editia, traducatorul

Dar cum se explica aparitia unei carti a lui Eliade in premiera mondiala in spaniola, la Barcelona? Intr-un interviu cu Joaquín Garrigós publicat in Dilema (acordat Simonei Sora in Nr. 479,