Ioan MOLDOVAN
Interioarele nebune
Editura Dacia,
Colectia „Poetii Urbei. Poetii Oradiei“, Cluj-Napoca, 2002,
160 p., f.p.
Cred ca de anul trecut, Editura Dacia din Cluj, inviata dupa preluarea ei de catre poetul Ion Vadan, a initiat o serie de volume ce apar sub genericul „Poetii Urbei“. Coordonatorul colectiei este chiar proprietarul editurii. Presupun ca tot lui ii apartine textul care insoteste volumul antologic din poezia lui Ioan Moldovan. „Colectia de fata a fost gindita spre a-ti inlesni accesul la poezie, in special la o forma de poezie particularizata – aceea a unui oras anume. «Poetii Urbei», desi poate fi receptata drept o colectie restrictiva (prin arealul de lirism dispus geografic), nu isi propune sa formeze tipologii, nici sa inchege o unitate stilistica, ci sa mizeze pe deplina individualitate a poetului citadin.“
Ideea Editurii Dacia e salutara daca ne gindim ca orice carte (sau aproape orice carte de poezie) e o investitie in/de prestigiu si atit. Financiar, din cite ma pricep intr-ale editarii, publicarea poeziei duce la pierderi editoriale. Cu atit mai semnificativ e gestul editorului de a construi aceasta colectie care, iata, cu cartea lui Ioan Moldovan intitulata Interioarele nebune, a ajuns la, de data asta, norocosul numar 13. Trecind, dar tinind minte meritul Editurii Dacia de a publica, sub titlul „Poetii Urbei“, in genere autori semnificativi, ma intreb daca are vreo relevanta faptul ca Ioan Moldovan este un poet „al Oradiei“.
Ideea cu „poetii urbei“ nu e, pina la urma, o noutate. La Cartea Romaneasca a aparut intr-o vreme Colectia „Poetii orasului Bucuresti“. Mi s-a parut atunci provincial ca insasi Capitala sa dea semnalul unei anume izolari. La fel ca pentru Ioan Moldovan, nici pentru, sa zicem, Constantin Abaluta n-are nici o relevanta ca e „un poet al orasului Bucuresti“. Un an
