Doamna Maria Rus Bojan, cum apreciati, dupa trei ani de proiecte culturale, bilantul Centrului SINDAN, pe care il conduceti?

Dupa trei ani pot sa afirm ca bilantul activitatii Centrului Cultural Sindan este unul pozitiv, cu atit mai mult cu cit, dupa un parcurs asiduu si neintrerupt – lucru, indraznesc sa spun, rar pentru o ONG din mediul cultural –, incepem sa culegem si roadele muncii noastre. Evident, nu pot sa nu mentionez ca aceste rezultate se datoreaza unui efort colectiv: solidaritatea si coeziunea dintre membrii echipei s-au dovedit mereu benefice atit pentru mine personal, cit si pentru ei, dar si pentru toti colaboratorii nostri.

Sansa deosebita a Centrului nostru este si conexiunea internationala, prin intermediul legaturii speciale pe care o avem cu Finlanda. Acest fapt ne-a inlesnit derularea multor proiecte de anvergura europeana.

Sint extrem de multumita de ceea ce am realizat si consider ca cei trei ani petrecuti intr-un ritm foarte alert si deseori solicitant nu au fost in zadar.

Cit de „primitor“ este mediul artistic in care lucrati? Cum sinteti priviti? Ce semne de apreciere – sau… dimpotriva! – vin catre dumneavoastra?

Insusi faptul ca am primit aceasta invitatie din partea dumneavoastra de a scrie cite ceva despre Centrul nostru la un moment aniversar este un semn de apreciere, zic eu. Nu pot decit sa ma bucur nespus ca un centru activ intr-un alt oras decit Capitala a inceput sa fie receptat ca o institutie serioasa si, mai mult decit atit, ca o institutie deschisa. Am promovat in permanenta o atitudine de deschidere si transparenta fata de toate organizatiile si persoanele cu care am venit in contact. Cel mai greu ne-a fost, desigur, la inceput, intrucit este dificil sa impui pe piata o noua structura culturala; insa consider ca am fost extrem de norocosi deoarece, din start, am avut parte de