Autor prolific si polimorf, Dan C. Mihailescu si-a adunat intr-o carte cu titlu gratios si fantezist* o parte din publicistica anilor ’90, criteriul - sau criteriile - de selectie nefiind nici declarate, nici deductibile.

Un text este de altfel din 1988, un altul a fost initial publicat ca studiu introductiv la o editie de publicistica si corespondenta Caragiale, un al treilea a fost scris pentru Targul de carte de la Frankfurt pe Main, editia 2000, unul e compus din raspunsurile date la o ancheta a Romaniei literare despre eventuala existenta a unei "crize a culturii”, printre si pe langa acestea fiind adunate articole de ziar in genul "tableta de scriitor" si un apreciabil numar de contributiuni la diverse numere tematice ale Dilemei, precum si un lot important, in toate sensurile, de eseuri critice despre Tanara Generatie interbelica.

Denumirile de capitole sunt, si ele, mai mult imprastiate decat derutante (amatorii de enigmistica se pot insa delecta incercand sa se ghideze in paginile cartii dupa "cuprins”, ori complet aiurea tiparit, ori ramas intr-o forma intermediara, inainte de fixarea definitiva a sumarului). Prima sectiune se cheama Disperand frumos de Romania, formula construita in duioasa maniera a nichitastanescianismului de larg consum.

A doua pare sa contina, pedagogic, sugestia unui model cultural - La scoala generatiei ’27, iar ultima, Din jocurile unui sceptic jovial, incearca o autodefinire afectat ludica, un model indepartat, dar si nejucaus, putand fi titlul rubricii lui Radu Cosasu din Dilema ("Din viata unui extremist de centru”).

Cu autodefinirea se ocupa Dan C. Mihailescu si in cuvantul inainte al cartii, mai mult o confesiune cu simpatic aspect inselator zglobiu si sens neabatut promotional decat o prezentare, fie ea si sumara, a culegerii. Aici, sub rasunatorul titlu "Ce detii?” - o intrebare cat un dest