Desi are o populatie de 500 000 de locuitori, dintre care mai mult de 40 000 de studenti, Clujul este un oras linistit, viata universitara si culturala este calma, onesta, intrucit sferele de activitate, din nefericire, nu se intersecteaza sau prea putin. Fiecare grup traieste in mediul sau, fiecare grup este preocupat de propriile cistiguri economice (tranzitia si saracia obliga), asa incit, in afara tineretului, a citorva universitari mai degraba marginali si a citorva jurnalisti, putini intelectuali se intereseaza de ce fac ceilalti.
Prin urmare, rolul Centrului Cultural SINDAN, animat de pictorita Maria Rus Bojan – persoana extrem de complexa si cuceritoare, in acelasi timp simpatica si abrupta, democratica si autoritara, dar intotdeauna deschisa inovatiilor estetice si tinerilor artisti in cautare de un spatiu de expozitie –, asadar, Centrul Cultural SINDAN joaca un rol important in animatia culturala a Clujului. Nu numai ca Galeria ofera un spatiu de expozitie relativ vast, dar Centrul este de asemenea un loc in care scriitori, poeti, eseisti, universitari vin pentru a prezenta unui public diversificat cartile lor.
In fine, centrul mai este si un salas pentru colocvii si dezbateri nonconformiste ce aduce o boare de vint proaspat in plictisul cu pretentii al vietii universitare clujene. Ceea ce face tot sarmul locului, as zice eu, e un anume stil anticonformist al gazdei celei bune (cum s-ar fi spus in Evul Mediu), al angajatilor sai (ma gindesc in special la domnul Emilian Cioc), simtul ospitalitatii si inca decorul cotidian, tablourile sau fotografiile de pe simeze; toate acestea fac ambientul calduros si schimba radical impresia de raceala insipida pe care ti-o lasa librariile si salile de biblioteca in care acest gen de activitate academica si culturala are loc de obicei.
Astfel, uneori impreuna cu Centrul SINDAN, alteori in jurul
