Ionel CIUPUREANU
Krampack
Editura Scrisul Romanesc,
Craiova, 2002,
120 p., f.p.
Aflat la al patrulea volum, poetul Ionel Ciupureanu reuseste cu acest Krampack sa depaseasca nu numai conditia propriei poetici, care parea cumva „stabilizata“, ci si pe cea – mai generala – a unei anumite amorteli in producerea discursului poetic al ultimilor ani, marcati de un neverosimil asalt al veleitarilor de toate culorile. Cu toate ca, asa cum a aratat insistent Ion Simut, premiile US vizeaza poezia – brutal spus – en gros, nivelul tot mai scazut al mediei este, in sine, un simptom alarmant. Fara indoiala ca apar si volume de referinta (cum este recenta antologie Benedictus a lui Mihai Ursachi de la Editura Compania), insa pe ansamblu sint constant in scadere apetitul dislocant, energiile „reformularii“ pozitiilor dominante si cumva complacute in propria ordine „inatacabila“. Dificultatea „resetarii“ pare, intr-adevar, mai vizibila in cazul poeziei decit in al oricarui alt gen.
In ceea ce le priveste, textele lui Ionel Ciupureanu experimenteaza cu o anumita febrilitate in magma prelimbajelor, a infrapozitionarilor si altercatiilor idiolectale ale unei lumi multiplu fisurate, decerebrate, entropice si care, cind se agrega, o face in conformitate cu cele mai bizare reguli, generind aliaje formale stranii, mutanti sintagmatici continuu „fasonati“ de pulsiunile exprimarii cu orice pret, cu orice risc. Aceasta lume poate fi vizualizata ca o colonie de protozoare, al carei singur atribut uman este vorbaria. Poemele sint astfel concepute incit par sa radiografieze „gindirea“ larvara, exteriorizarea timpa a unor obsesii, provocarea aleatorie a unor reactii verbale convulsive, distorsiunea devenita norma si informul mental ipostaziat ca regula. A „prelucra“ un astfel de material (pre)lingvistic este in sine o indrazneala estetica maxima s
