La capatul orasului, in mahala, viata este dura si nemiloasa. Suferintele s-au adunat, toate laolalta, peste sufletele chinuite care vietuiesc pe aici. Pe chipul fiecarui sarac se pot vedea, deopotriva, durerea zilei de azi si dorinta de a apuca ziua de miine. Speranta ca, poate, miine va fi mai bine a devenit "drogul" fiecaruia dintre ei. Un colt de piine este, pentru acesti oameni, o sarbatoare. Nimic nu este mai dureros decit sa ii spui unui sufletel nevinovat ca nici in seara asta nu ai ce sa ii dai de mincare. Ochii mari si burticile ghioraind de foame ai copilasilor ii imping pe parinti sa faca lucruri de neinchipuit. Unii merg la furat. Altii prefera sa traiasca din resturile celor mai instariti. "Oamenii gunoaielor" Pentru trei familii, rampa de gunoi a Romanului reprezinta sansa de supravietuire. Dis-de-dimineata, parintii isi iau copiii de mina si pornesc catre dealul de gunoaie. Dealul care, an de an, creste si se inalta sub ochii flaminzi ai acestor oameni. Mirosul intepator de fum, excremente si murdarie - care alunga din zona pe orice om obisnuit - a devenit ceva firesc pentru "oamenii gunoaielor". Putoarea de les putrezit iti provoaca, dintr-o data, senzatia nestavilita de voma. Dar scormonitorii din gunoaie nu au de ce sa se teama, pentru ca burtile lor lipite de spate sint prea flaminde. Singura lor teama este ca zecile, poate chiar sutele de ciori care se rotesc tot timpul pe cerul murdar vor apuca "prada cea mai grasa". Cu un bat noduros si murdar, miinile lor basicate si pline de bube scormonesc cu deznadejde puroiul de pe pamint, in cautarea garabetilor. Acesti viermi lunguieti si lipiciosi aduc pe masa "oamenilor gunoaielor" o bucata de piine. Caldura de afara nu-i deranjeaza. Ba, din contra, ii bucura: cu cit este mai cald, cu atit viermii se inmultesc mai repede. Un pumn de astfel de vietati care colcaie costa 10.000 de lei. Clientii nu se las