Cuvîntul tehnicalitate nu este înregistrat în Dicţionarul explicativ (DEX 1996) şi nu a fost inclus nici de Florica Dimitrescu în Dicţionarul de cuvinte recente (ed. a II-a, 1997). Pare aşadar a fi o achiziţie lingvistică destul de nouă: de fapt, e unul dintre englezismele de ultimă oră care atrage mai puţin atenţia doar pentru că a fost adaptat şi pentru că s-a integrat imediat (datorită formei transparente, aducînd doar o mică variaţie în formula derivaţională) într-o familie lexicală preexistentă în limbă, chiar remarcabil de bogată (în DEX se găsesc tehnic, tehniceşte, tehnician, tehnicism, tehnicist, tehnicitate, a tehniciza, tehnicizare, ca şi numeroase formaţii care conţin elementul tehno-: tehnocrat, tehnofobie etc.; evident, e vorba de împrumuturi mai vechi şi mai noi, precum şi de derivate produse de la ele). Sursa cuvîntului este substantivul englez tehnicality (format din tecnical şi sufixul -ity), care în Oxford English Dictionary, ediţia a II-a, 1989, apare cu două sensuri: 1) "calitate sau caracter tehnic; folosire a termenilor sau a metodelor tehnice" şi (mai ales la plural) 2) "chestiune, detaliu, termen sau expresie tehnică; ceva special care ţine de domeniul sau de subiectul despre care este vorba". Din engleză a fost deja "exportat" în alte limbi, de pildă în italiană (între limbile romanice probabil cea mai apropiată de română din punctul de vedere al permisivităţii): cuvîntul tecnicalità "detaliu tehnic", adaptat morfologic, e acceptat de ediţiile recente ale unor dicţionare (Zingarelli 1999, De Mauro 2000; ultimul îi notează şi conotaţia peiorativă).

Atestările româneşti actuale sînt destul de numeroase; cele care urmează sînt culese din Internet (din pagini pentru care am indicat adrese simplificate). La singular sensurile par a fi cele din limba-sursă ("caracter, aspect tehnic"): "nu le place grafica site-ului sau mai ştiu eu ce