Ravelstein apare în aprilie 2000 în Statele Unite - respectiv în decembrie 2001, la noi. Este cel de-al treisprezecelea roman al lui Saul Bellow, după o lungă perioadă de inactivitate ca romancier. O revenire neaşteptată, dată fiind vârsta sa foarte înaintată, 85 de ani, dar şi efectele paralizante, după cum s-a dovedit, ale nobelizării (deşi în cazul lui Bellow aceasta s-a produs demult, în 1976). În atari condiţii, Ravelstein a fost primit cu emoţie şi chiar cu entuziasm, fiind considerat în cronici "mai mult un miracol şi mai puţin un roman". Bellow a fost asemănat, din acest motiv al longevităţii creatoare, cu Lev Tolstoi şi cu Thomas Mann.

În ediţie românească, romanul se bucură de o impecabilă condiţie grafică, asigurată de Editura Polirom, de un excelent, inepuizabil şi pasionat traducător, Antoaneta Ralian, şi de o foarte documentată postfaţă prin studiul lui Sorin Antohi Saul Bellow, Ravelstein: ficţiune, memorie, istorie. Note pentru publicul românesc. Sunt îndeplinite astfel toate criteriile pentru un volum de un lux democratic, accesibil unei diversităţi de cititori.

Am citit romanul cu mare interes, dar la sfârşit m-am întrebat - aş spune că inevitabil - cât din atenţia mea se datorează calităţilor sale şi cât unei sume de considerente extrinseci. Stephen Moss observa de altfel, în "Guardian", că cei mai mulţi critici aproape că au uitat să se refere la valoarea sa literară, absorbiţi cu totul fiind de precizarea coordonatelor biografice şi contextuale. Impresia mea este că opţiunea pentru Ravelstein rămâne una esenţial marcată de trecutul scriitorului şi de fascinanta dinamică a mediilor intelectuale nord-americane. Asupra acestui din urmă aspect, postfaţa lui Sorin Antohi oferă arhisuficiente lămuriri, familiarizându-l pe cititorul român cu principalele date ale lui Ravelstein şi ale creatorului său. Ea se ambiţionează, într-o manie