- Editorial - nr. 124 / 27 Iunie, 2002 Grabita sa-si incheie socotelile de principiu cu Uniunea Europeana in vederea aderarii, Romania a reusit sa deschida si negocierile pentru capitolul 22 "mediu", considerat, alaturi de agricultura, cel mai dificil. De ce? Raspunsul ar fi ca tara noastra sta foarte prost la acest capitol. Iar daca acceptam ca mediul este tot ceea ce ne inconjoara geografic, biologic si comportamental, concluzia este cat se poate de clara. In Romania, decalajul fata de tarile comunitare privind protectia mediului este chiar mai mare decat cel general. Nu intamplator, muntele pe care-l avem de escaladat i-a bagat in sperieti pe negociatorii nostri, care au si cerut de la bun inceput prelungirea termenelor pentru solutionarea problemelor de mediu prin 11 perioade de tranzitie. Aceasta inseamna, dupa aderare, inca 3 ani in plus pentru calitatea aerului, pana la 8 ani pentru controlul poluarii industriale, 10 ani pentru managementul deseurilor si pana la 15 ani pentru calitatea apei. Sunt avansurile noastre, pe care nu credem ca forurile Uniunii Europene le vor accepta in totalitate, intrucat problema mediului este de prea mare interes ge-neral european si nimeni nu va fi dispus sa accepte pana la infinit debandada ce exista in Romania si sub acest aspect. Si, pentru ca ne-am batut atat de mult joc de natura si o facem in continuare sub cele mai diverse motive, aceasta se razbuna sub ochii nostri. Caldurile toride si seceta care le insotesc, poluarea intensa si inundatiile repetate sunt doar cateva forme de replici la comportamentul nostru inuman fata de mediul inconjurator. Dar, pentru alinierea mediului romanesc la nivelul mediului european din punct de vedere al acuratetei sale, costurile sunt extrem de mari: 1,75 miliarde euro pentru calitatea aerului, 6,3 miliarde euro pentru gestionarea deseurilor, 18 miliarde euro pentru calitatea apei,