"Urăsc turismul şi pe turişti ."
Claude Lévy-Strauss, Tropice triste Uneori, statisticile sînt precise şi folositoare. Turismul şi toate activităţile derivate în aval, care îl fac posibil în amonte, reprezintă, în economia mondială, a treia sursă de profit, după vînzările de arme şi petrol. Turismul a devenit o gigantică forţă, punînd în mişcare masele umane din ţările bogate, dar şi o minoritate de bogătaşi din ţările foste comuniste. Vara, primăvara, toamna, iarna, depinde de sezon, peste tot în lume, turismul lucrează... el ajunge în zonele cele mai izolate, odinioară spaţii privilegiate ale exploratorilor; pătrunde în cartierele cele mai mizere din megalopolisuri, în curînd, probabil, se va desfăşura în spaţiu, pe lună şi dincolo de ea. Turismul este peste tot şi turiştii, ca şoarecii, tind să ocupe întreg pămîntul. Negustorii de turism (cum altfel să denumeşti întreprinderile care vînd călătorii, plaje, schi, trekking, vizitarea oraşelor, sejururi culturale, sexuale etc.), la fel ca toţi negustorii, simt nevoia să-şi extindă activităţile pentru a combate acest vechi duşman al capitalului, tendinţa de scădere a profiturilor. Pe scurt, ca orice altă marfă, turismul trebuie să se reînnoiască. Totuşi, în cazul special al turismului, combinaţie neobişnuită a timpului cu spaţiul, timpul într-un spaţiu desprins de constrîngerile muncii, recuperată prin banii dobîndiţi pentru a ajunge la acest spaţiu-timp, reînnoirea poate veni fie din locurile noi, trasee noi, noi ţări şi popoare, pînă acum neatinse sau aproape, fie prin inventarea unor sporturi noi, a unor distracţii noi cu tot sporul necesar de marfă complementară presupus de ele. Pentru susţinerea moralului se adaugă fie un strop de dezrădăcinare (dezrădăcinarea la templele budiste se produce cu gloata, ca în metrou, la şase seara), fie un strop de cultură pentru cei care simulează efortul, iar mai nou,