Cartea de poimarti: "Vremea lamailor furajere"

Editura Observator a publicat, de curand, un volum de versuri semnat de Sorin-Lucian Ionescu * Manuscrisul, care dateaza din anii de viforoase avanturi ale junetii distinsului publicist, ii fusese incredintat regetatului Laurentiu Ulici * SLI l-a publicat mai mult pentru sufletelul sau, caci are deja alte socoteli cu literatura: lucreaza la un roman despre care crede ca va starni multe furtuni in borcanelul muraturilor literare tomitane Nu stiu cati se asteptau la figura asta: nervosul, causticul, carnivorul publicist, editorialist, director de ziar Sorin-Lucian Ionescu s-a apucat sa scrie versuri. Bine, el s-a apucat mai demult, dar noi abia acum am aflat, cand le-a strans in volum. A facut treaba ca la carte: cu coperti, cu ISBN, cu descrierea CIP a Bibliotecii Nationale; are pana si titlu, cartea, "Vremea lamailor furajere". Deci, pana la urma, s-a deconspirat: si el s-a nascut poet! S-a abtinut mai bine de zece ani sa ne spuna, dar apoi s-a scapat: pana cand un condei amar? Pana cand sa taiem copacii pentru scarbavnica hartie de ziar? Pana cand sa tinem in noi ce-i frumos? Pana cand sa fim poeti doar in bucatarie, sub dus, sub perna, sub pat, inchisi in garaj? Pana cand sa ia altii toate bomboanele de pe coliva literaturii? "Aud ca viata / cea cruda si analfabeta / m-a declarat / indispenibil / de mine insumi". Misto asta cu "indispenibil". Era clar ca printre "indignarile cotidiene" ale eseistului SLI se ascundea ceva pe care nu apucase sa ni-l impartaseasca in volumul anterior. Asa ca nici n-a apucat sa-si traga sufletul tiparnita si a pus iarasi biciul pe ea: "iubito, / ofera-mi un after shave / cu aroma de / caldura sufleteasca". S-a executat fata, l-a luat in brate, l-a strans la pieptuletul ei bland si inmiresmat si i-a oferit cateva sute de copii dragalasi. Dar pentru ca lumea sa afle de fructele ace