- Cultural - nr. 125 / 28 Iunie, 2002 Demeter Zoltan este poet, membru al Cenaclului "Elena din Ardeal". Cu sensibilitate si solidaritate de breasla, in cele ce urmeaza, el isi prezinta colega de cenaclu, Daniela Cecilia Bogdan, autoare a volumului "Runele albastre" (debut editorial), lansat sambata, 22 iunie, la Tarnaveni. Cand viata sociala este intr-o vesnica ascensiune, cu inevitabile fluxuri si refluxuri, e usor de inteles ca acolo unde cultura a fost guvernata de intelepti apar valori care, urmarite si cultivate, se transfigureaza inevitabil, cu precadere in arta si poezie. Una dintre aceste valori este si fericita sarbatorita de astazi (n.n. - sambata, 22 iunie 2002), doamna Daniela Cecilia Bogdan. Poezia e un element indispensabil vietii spirituale a fiecarei persoane, dar si vietii sociale - o tentativa de inflorire a frumosului, factorul miraculos al coeziunii dintre suflete intr-o glorioasa ascensiune spre esenta suprema a lumii. Avandu-si obarsia si puterea in insasi fiinta noastra, poezia - ca sa-l parafrazez pe Lamartine - e omul insusi, e instinctul tuturor epocilor sale, e ecoul interior al tuturor impresiilor omenesti, e vocea omenirii care gandeste si simte, rezumata si modelata de unii oameni, mai oameni decat ceilalti - si pentru ca poezia este, mai inainte de toate, emisiune a vietii interioare a poetului, care, la randul lui, este "unul in toata vecia", pe care dati-mi voie sa vi-l prezint asa cum l-am vazut si simtit: Te rostesc in neliniste, destin in revarsare, libertate tradusa in absolutul de dincolo de noi./ Daca lutul a luat forma cuvantului, iar cuvantul se rastoarna in graiuri. Daca ai sufletul ca o harta fara continente, iar pe masa amiezii iti sta Cartea Lumina, atunci poti sa le dai cuvintelor darul de a deveni tacere, drumului sa caute pasii, cantecului sa se intoarca in durerea privirii, sub forma de zambet. Poti sa inchizi